GUVERNUL ROMÂNIEI
Instituția Prefectului
Județ ILFOV
Acasa    |    Contact
















Prezentarea Judetului ILFOV - Turism

Potentialul turistic al județului este legat de așezarea sa pe locul vechilor codrii ai Vlăsiei și a zonelor de pădure rămase, precum și a prezenței în regiune a lacurilor și a vechilor mânăstiri ortodoxe împreună cu muzeele acestora. O atracție deosebită o reprezintă posibilitatea pescuitului, sporturile nautice, vânătoarea și accesul la valori culturale de patrimoniu. Avem ca principale puncte de atracție: Căldărușani, Râioasa, Cernica, Snagov, și Mogoșoaia, ce reprezintă complexe alcătuite din păduri, lacuri, și mânăstiri. Cele mai importante păduri sunt cele de la Căldărușani, Snagov și Râioasa. Sunt alcătuite din diverse specii de arbori, unele foarte rare, având o floră și faună foarte bogată. Pădurea Snagov face parte dintr-o rezervație naturală, conservând atât flora cât și fauna. Lacul Snagov face parte din aceeași rezervație, conservându-și minunata floră, în special nuferii albi și galbeni, lotusul și stuful. Mânăstirile au fost construite începand cu evul mediu, pe malurile și insulele lacurilor. Majoritatea dintre ele au muzee în care sunt expuse manuscrise vechi, obiecte de cult și arta sacră.

MÂNĂSTIREA CĂLDĂRUȘANI:

Reprezintă una dintre cele mai prețioase ctitorii feudale ale județului Ilfov, fiind situată la 35 km de București, în partea de nord-est, într-o peninsulă înconjurată de apele lacului Căldărușani. Se spune că la început, peninsula a fost un ostrov, despărțit de mal de o fâșie îngustă de apă. În jur se întindeau codrii seculari ai Vlăsiei, refugiu al haiducilor și al celor prigoniți de soartă sau porniți în bejenie. Pe aceste meleaguri, pline de farmec și pitoresc, a hotârit domnitorul Matei Basarab să ridice sfânta mânăstire întru lauda sfântului mare mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir. Locul a fost cumpărat de către domnitor în anul 1637. Matei Basarab, ctitor și iubitor de cultură, pomenește într-un hrisov din 1641 despre mânăstirile închinate, printre care se regăsește și cea de la Căldărușani. Mânăstirea a reprezentat un important centru de cultură unde s-au acumulat colecții bogate de manuscrise bisericești realizate de călugări, tipărituri religioase.

 

MÂNĂSTIREA CERNICA:

Situat la 12 km de București, lăcașul face parte din teritoriul administrativ al comunei Pantelimon. Pe malul sudic al lacului Cernica, pe un promontoriu care înaintează în mijlocul apelor, se află o prețioasă rezervație arheologică formată dintr-o vastă necropolă neolitică. Mânăstirea Cernica a fost construită inițial în 1608, din lemn, cu hramul "Sfântul Nicolae", de către Cernica Știrbei (mare vornic al lui Mihai Viteazul și al lui Radu Șerban) și refăcută între anii 1781-1786. Pe acest loc astăzi se află biserica "Sfântul Nicolae" din Ostov, edificiu de mari proporții, construit în 1815, în timpul domnitorului Ion Gheorghe Caragea. Biserica principală a mânăstirii Cernica, cu hramul Sfântul Gheorghe, a fost ridicată între anii 1831-1842, de către Calinic și arhiereul Ioanichie Stratonichios. Avariată de cutremurul din 1838, biserica a fost refăcută sub domnia lui Alexandru Ghica, în 1842 și restaurată cu tot ansamblul mânăstiresc, de către patriarhul Justinian, între anii 1965-1967. Portretele ctitorilor acestei biserici, aflate în pronaos sunt opera pictorului Sava Hentia.
Un loc aparte îl reprezintă cimitirul mânăstirii, rezervat la început monahilor, care a primit pentru odihna veșnică personalități ale țării precum: mitropolitul Nifon, marele ban Tudor Văcărescu, scriitorul Gala Galaction, pictorul Ion Tuculescu,etc.

 

MÂNĂSTIREA SNAGOV:

Reprezintă cea mai prețioasă piesă din salba mânăstirilor ce înconjoară Bucureștiul. Situat în nordul județului Ilfov, la 30 de km de București, lăcașul bisericii mânăstirii Snagov, adevărată bijuterie de arhitectură medievală, domină ostrovul din mijlocul lacului, încărcat de istorie și legendă.
Mânăstirea Snagov a fost ridicată pe locul unei străvechi așezări dacice. Descoperirile din 1933 au dat la iveală fundațiile unui edificiu monahal, precum și monede din timpul domnitorului Mircea cel Bâtran, perioadă din care provine și cea mai veche atestare a mânăstirii. Actuala biserică a fost refacută din cărămidă, în stil bizantin, atonit, între 1517-1521, de către domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521), suferind mai apoi prefaceri în timpul lui Vlad Țepeș și Mircea Ciobanul. În interiorul monumentului conservat, care a suferit numeroase transformări și restaurări, se pot distinge fresce din secolul al XV-lea, precum și portretele lui Neagoe Basarab cu fiul său Teodosie și ale lui Mircea Ciobanul cu familia sa.
Faima mânăstirii Snagov este legată de personalitatea aprigului voievod Vlad Țepeș, care a fortificat edificiul, a construit un pod, un turn de clopotniță, o fântână, un tunel de refugiu, precum și o închisoare pentru trădători și răufăcători. Ucis în pădurea din preajma Băltenilor, în 1476, Vlad Țepeș a fost înmormântat la Snagov, unde se află lespedea sa funerară. Cercetările nu au confirmat însă existența trupului voievodului, care a fost urmărit și după moarte de ura dușmanilor. Tot aici, și-a gasit sfârșitul, în decembrie 1662, și bătrânul postelnic Constantin Catacuzino, victimă a intrigilor boierilor în lupta pentru domnie.
Martoră tacută a capriciilor istoriei și loc de refugiu în vremi de restriște, mânăstirea Snagov a cunoscut perioade de strălucire sau decădere, căpătând o aureolă de sublim tragic. Încă din 1643 Matei Basarab instalase aici o tipografie dar apogeul cultural a avut loc în timpul lui Constantin Brâncoveanu, când stareț al Snagovului a fost eruditul cărturar Antim Ivireanul (1650-1716), devenit mai târziu mitropolit al Țării Românești. El a tipărit cărți în greacă, slavonă, și arabă care au dus faima meșterilor de la Snagov până în Grecia, Asia Mică și Egipt. Din păcate, destinul tragic al marelui ctitor de cultură, care a fost Antim Ivireanul, ucis de turci în 1716, amintește de sacrificiul continuu al cărturarilor care au rezistat vremurilor potrivnice, cultivând hrana spirituală a românilor.
Biserica afectată de cutremure a fost refacută de mai multe ori.

 

MÂNĂSTIREA SAMURCĂSEȘTI:

Aflată în peisajul pitoresc, străbătut de râul Ciorogârla, mânăstirea a fost zidită în 1808, de vornicul Constantin Samurcaș și soția sa Zoe.
Biserica are o singură turlă, de mare frumusețe arhitecturală, și un pridvor deschis, cu coloane din cărămidă aparentă, cu fus în torsadă și capiteluri de piatră. În pronaos, absidele alcătuiesc trei altare. Catapeteasma din lemn sculptat este cea originală, din 1808. Sfințirea lăcașului s-a făcut abia în 1870, după ce Gheorghe Tăttărescu a terminat pictura.
Biserica a suferit de-a lungul timpului, datorită unui incendiu din 1914, în primul razboi mondial, când trupele de ocupație au luat cele două clopote și apoi, la cutremurul din 1940, care a avariat lăcașul în întregime. Acesta a fost rezidit între anii 1940-1943, respectându-se arhitectura originală.

 

PALATUL FAMILIEI ALEXANDRU GHICA:

Palatul se află în comuna Moara Vlăsiei atestată documentar pentru prima oară în 1622. Până în anul 1807 moșia era a boierului Ianache Mavrodin, care o vinde lui D. Ghica. Acesta o lasă moștenire lui Alexandru Ghica, domn al Țării Românești (1834-1842) și apoi caimacam (1834-1858).
Dimitrie Ghica începe construcția palatului, ca reședință de vară, într-o arhitectură clasică franceză, având o terasă orientată spre gradină și perfect încadrată în peisagistica locului.
În anul 1924 palatul a fost donat Academiei Române în administrarea căreia se află și în prezent.

 

PALATUL ȘTIRBEY:

În anul 1845, principele Barbu Știrbey (1844-1856) devine proprietarul moșiei de la Buftea, unde și-a amenajat probabil o casă de vară. Edificiul actualului palat a fost ridicat în anul 1864, de fiul acestuia, Alexandru Stirbey, în ambianța unui frumos parc de arbori seculari. Clădirea, cu arhitectură sobră, are fațada cu ancadramente de piatră, cu motive decorative simple, care dau edificiului rafinament și eleganță. În parc a fost construită și o capelă, realizată în stil eclectic, cu influențe bizantine, gotice și de Renaștere, având o scară dublă din marmură de Cararra.
După 1895, proprietarul moșiei devine fiul său, Barbu Știrbey, care a realizat aici, una din marile ferme ale țării. El a fost primul care a introdus în România cultura bumbacului și a orezului. A înființat pepiniere de viță americană, o lăptărie și o moară iar în 1902 a construit o fabrică de vată și pansamente. Barbu Știrbey s-a bucurat de încrederea și prietenia familiei regale a României, fiind numit sfetnicul acesteia și chiar prim-ministru.
După anul 1950 palatul a fost amenajat pentru protocol, iar după 1990 palatul a fost amenajat ca hotel iar parcul a fost deschis pentru public

 

Centrul Olimpic "Sidney 2000":

Centrul Olimpic “Sidney 2000” al Comitetului Olimpic Român a fost construit în 1996-1997 în comuna Ciolpani - sat Izvorani.
Ansamblul cuprinde un hotel, un restaurant, un club, o sală polivalentă, 5 săli de ședință, sala de fitness și piscină în aer liber.

 

CORBEANCA:

"Paradisul verde", cartier de vile construite pe malul lacului.

 

AEROPORTUL INTERNAȚIONAL "HENRI COANDĂ"-OTOPENI:



 




 Formulare

   Apostila, Autorizatii,
   Pasapoarte, Permise
   si inmatriculari
                   automobile
 Legaturi
    Utile
   Guvern,
   Ministerul
   Administratiei
   si Internelor
 Biroul
   de Presa

      Anunturi
         Comunicate
Copyright © 2009-2017 - Instituția Prefectului Judetului Ilfov