GUVERNUL ROMÂNIEI

Instituţia Prefectului

Judeţ ILFOV

Scurt istoric:

Constantin Brâncoveanu a cumpărat în 1681, de la logofătul Radu şi de la fratele său popa Isar, satul Mogoşoaia şi eleşteul (pe malul căruia va construi mai târziu palatul) şi casele vechi de la jupâneasa Rada. Viitorul domn a început prin a zidi, în 1688, biserica “Sfântul Gheorghe”. Palatul a fost construit pentru Ştefan, fiul domnitorului, fiind terminat, conform pisaniei, la 20 septembrie 1702. Corpul palatului, de formă dreptunghiulară, are pivniţă, parter şi etaj cu foişor. Spre acest edificiu impunător te conduce o alee care trece printr-o poartă boltită, având deasupra un turn scund cu terasă şi foişor. Arhitectura palatului, realizată în stil autentic brâncovenesc, cu influenţe ale Renaşterii italiene, include la faţada dinspre lac, o loggie de o splendoare rară, cu cinci arcade trilobate, sprijinite pe şase coloane neocorintice, cu capiteluri bogat sculptate şi fusuri cu caneluri răsucite.


La 4 aprilie 1714, Constantin Brâncoveanu a fost mazilit şi dus la Istanbul împreună cu familia sa iar la 15 august a fost decapitat odată cu cei patru fii ai săi. Palatul a fost jefuit de turci şi transformat în han. Trei ani mai târziu, palatul a fost redat urmaşilor lui Brâncoveanu, reveniţi din exilul impus de turci. Un alt val de distrugeri a lovit monumentul, în războiul ruso-turc din 1768-1774, în urma căruia palatul a căzut în ruină. Mai târziu, principele Gheorghe Bibescu, căsătorit cu ultima descendentă a Brâncovenilor , a adus meşteri germani care au lucrat concomitent şi la palatul său de la Băneasa. Lucrările au fost continuate din 1860, de fiul său Nicolae, cu un arhitect francez.
În anul 1911, Mogoşoaia a fost cumpărată de Marta şi George Valentin Bibescu, care au refăcut palatul, păstrându-i autenticitatea, cu o echipă de meşteri italieni, conduşi de renumitul arhitect veneţian Domenico Rupolo.